“Caile indragostirii”

“Caile indragostirii – cum ne alegem persoana iubita” de Ayala Malach Pines

Editura Trei – Psihologia pentru toti, 2011

 

“Concluzia pentru cei care cauta o relatie amoroasa este evidenta. Incercati sa va aranjati viata astfel incat sa aveti numeroase si diferite ocazii de a cunoaste cu regularitate oameni prin intermediul serviciului, al zonei in care domiciliati sau al activitatilor recreative, oameni care sa fie posibili candidati pentru o relatie romantica. Este important sa va expuneti in mod repetat unor oameni de tipul celor care v-ar placea sa va fie parteneri, indiferent ca e vorba de o prietenie sau o relatie romantica. Implicarea in activitati care va plac sau care ar putea sa va placa este importanta nu doar pentru ca astfel de activitati au cele mai mari sanse de a fi locul de intalnire pentru oamenii care au firi asemanatoare (si oare ce grup ofera mai multi candidati pentru o relatie de iubire?), ci, mai ales, pentru ca astfel de activitati garanteaza o viata mai autentica si deci mai fericita. Atunci cand cautati candidati pentru o relatie romantica, intalnirile nu ar trebui sa fie de tipul << o singura sansa >>, de felul celor care au loc pe o strada agitata sau intr-un bar aglomerat, ci oportunitati care va ofera sansa de a va intalni in mod repetat si de a petrece timp impreuna.”

Advertisements

adevăruri simţite, dar netrăite

 

“Legatura dintre microcosmos si macrocosmos, dintre fizica cuantica si univers este aceasta: Entitatea care este inlauntrul nostru, in structura dinlauntrul nostru, in structura din toate lucrurile este, totodata, si cea care ne cuprinde si le cuprinde. Altfel spus, Dumnezeu este in noi, acolo, inlauntru, este in afara noastra, cuprinzandu-ne intr-insul si, chiar mai mult decat atat, Dumnezeu suntem noi.” scrisa astazi, 24 aprilie 2014, de catre C. N., care, de fapt, nu este el, este ce am scris mai sus. … Acum, puneti-o voi in formule! :)))))) …
Si-atunci, stiind asta, de ce ne simtim bine sau rau? De ce nu trecem dincolo, in cunoastere, in fiire?

Pentru ca nu suntem treziti.

file de jurnal alambicat sau file de peşte

sa-ncepem, dară, cu concluzia; cu concluzia vietii mele.

(pentru mai multe lamuriri, concluzia vietii mele este nimeni alta decat prezentul.)

1.

… pe butuci

far’ de job

far’ de femeie

cu computerul …

fara vise ori iluzii

fara viitor

si cu trecutul uitat,

aleg,

involuntar,

prezentul.

stau in casa, departe

de lume —

careia, oricum, nu-i pasa de mine —

si,

calatorind in alte lumi,

drogandu-ma —

acolo,

aici, —

citesc.

p.s. altfel, mi-i poftă de-un borş făcut cu dragoste.

2.

Fiecare om ori femeie isi stie treburile sale, dar parca lumea-i cu susu’n jos in jurul varstei ăsteia, 30-37 ani. Ele sunt independente, vor timp pentru ele sau cu ele si nu au nervi, rabdare pentru ei; si, inca, ei nu sunt o prioritate pentru ele. Iar ei sunt innebuniti dupa sex; cat mai mult sex, cu cat mai multe femei. Băi, opriţi-vă, alegeţi-vă şi faceţi copii! Acum este timpul lor. Asa cum acesta este timpul vostru pentru iubire. Trăiţi-vă viaţa în DOI, Egoistelor si Egoistilor notorii!

(Intr-un alt capitol am sa vorbesc despre ălelalte – dependentele de sex – si despre ăl’laltu’ – înnebunitul de iubire.)

3.

Despre carti; cele citite si, desigur, cele incepute si neterminate.

Dar, mai inainte de toate, se cere un intro. La viata mea nu prea am citit asa cum am auzit ca multa lume a citit in liceu si, mai apoi, in facultate. Mie, in liceu, imi placea sa bat mingea – fotbal sau baschet sau tenis cu piciorul. N-aveam treaba cu cititu’. Pe la vreo 17 ani m-am apucat de scris. Si tot scriu de 18 ani. Numai ca, de curand, lucrurile au inceput sa ia o turnura diferita. Acum imi place sa citesc. Alaltaieri am citit timp de 10 ore, calculatorul fiind “pe butuci”. Asa, gata cu intro-ul. Sa trecem la fapte … la arme, oşteni!

Mi-am facut un caiet in care scriu titlurile cartilor citite si autorii lor. Am ajuns la numarul 48. Patruzecisiopt de carti citite. Si poate ca ar trebui sa imi fac si un caiet cu cartile incepute si neterminate. Ar fi cateva. Să le enumeram, dară!

“Maestrul si margareta” de Mihail Bulgakov. Ea nu este o floare, ci o femeie. Deci numele ei va fi scris cu majuscula. “Maestrul si Margareta”. M-am apucat de ea – de carte – de doua ori. A doua oara am rezistat cu stoicism mult mai multe pagini – peste jumatate din roman. Absurd roman.  L-am lasat naibii, taman cand trebuia sa inceapa balul; am citit recenzia de pe net si am dus cartea la biblioteca. Bine ca nu am cumparat-o din librarie. La ce folos librariile cand exista biblioteci? Si la ce folos biblioteca mea, personală, cu cele peste 400 volume, cand exista Biblioteca Metropolitana Bucuresti? Eh, bani aruncati!

Asa!

Dan Simmons in “ilion” (SF) este ermetic in exprimare, ca unul ce detine informatia si nu doreste sa o impartaseasca. Altminteri, putea ajuta cititorul cu note de subsol sau dictionar de termeni la sfarsitul cartii. Un infatuat! Astfel isi micsoreaza numarul de cititori. Eu, însă, îl bag în mă-sa! si continui lectura pentru a afla legatura spatiala si temporala dintre cele 4 planuri principale (de pana acum) din carte:  ilion – olimp – palatul ardis – centrala conamara chaos. James Clavell  s-a axat pe doua planuri in “Shogun”. Iar raspunsul meu a fost clar, James! Ti-am citit romanul in trei zile. Frank Herbert si-a incercat cititorii osciland intre doua si trei planuri in “Dune”. Raspunsul meu a fost acelasi pe care i l-am dat si Domnului Clavell. TREI ZILE pline de pasiune, Domnule Herbert! Dar tu, Dane, m-ai lasat paf! la pagina 177 din primul volum, incat nu-mi vine sa mai continui. Măi, Dane, măi, ce dracu ne facem?! Te-au si bucurat astia cu un premiu Locus in 2004 pentru romanul ăsta. A dracu’ roman! Alambicat roman! Ce se intampla mai departe in el? Nu stiu, lasa-ma, nu vreau sa stiu acum! Am sa continui sa-l citesc altadata. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu Samy – cu teatrul absurd al lui Samuel Beckett. Bine-am facut ca n-am dat bani ca sa merg la teatru; as fi plecat cu mult inainte de sfarsitul primului act al piesei “Asteptandu-l pe Godot”. Cum scriu unii ca sa se afle in treaba!? Repetitiv; dialog repetitiv. In rest, o buna miscare scenica a actorilor, acolo, intre paranteze. Poate am sa o termin de citit. Poate nu. Poate doar daca am sa beau – pentru ca atunci parcurg mai repede paginile; si poate nu am sa mai am sila de acum.  … Dar ceea ce nu am sa mai citesc vreodata – chit ca este unul dintre scenaristii si regizorii mei preferati – este cartea lui Woody Allen, “Apararea invoca nebunia”. Daca nu esti la curent cu societatea americana – si nu sunt -, nu poti intelege mare lucru din elucubratiile lui Nea Woody. Prin urmare am frunzarit doar trei eseuri, apoi am aruncat cartea cat colo, pe birou, spunandu-i pas. Rămâi la filme, Nea! Of, of! Nici Jack London nu m-a facut sa continui siroposul roman “Martin Eden”. Prea trage de par cuvintele alea, prea lungeste starea. Cu toate ca spune bine pe nume unor lucruri in ceea ce priveste Femeia. Prin urmare, am sa reiau opul cu o proximă ocazie.

Totusi, ce carti am reusit sa duc pana la ultima pagina? Pentru ca tot auzisem despre film – pe care, marturisesc, nu l-am vazut -, atentia mi-a fost atrasa ca un magnet, printre rafturile bibliotecii, de John Steinbeck – numit si realistul romantic – cu “Soareci si oameni”. Un roman subtirel, dar curgator. Mi-a placut! Din pacate, Premiul Pulitzer pentru acest roman i-a fost suflat lui John Steinbeck, in mod nemeritat dupa parerea mea, de piesa de teatru “Orasul nostru”, scrisa de Thornton Wilder – interesanta mai ales in actul al treilea. Am mai citit 61 poeme erotice ale lui Charles Bukowski stranse intr-o carte cu numele de “Dragostea e un caine venit din iad”; s-au gasit 10 poezii sa imi placa, astfel incat am umplut sapte pagini de caiet dictando A4 cu versurile pline de realism ale acestui poet drinkuitor si curvar. Cui nu-i place romenglezismul folosit – drinkuitor -, s-o şteargă pe alte meleaguri artistice!

Pe langa cele necitite si care-si asteapta randul, voi reveni spre sfarsitul saptamanii viitoare cu cateva vorbe urâte ori ba despre altele care s-au proţăpit pe masa mea de lucru … de lectura … de scris … de toamna … de.

4.

Film. “Jocul lui Ender”, filmul, este slabut in comparatie cu cartea scrisa de Orson Scott Card. Dar si cartea este slabuta in comparatie cu “Dune”, spre exemplu; uşurică. Sunt curios ce-o avea de spus volumul al doilea.

Ridley Scott a dat-o de gard si in gard cu filmul asta nou, “The Counselor”. N-are inceput si, mai ales, nu are sfarsit. N-are nici macar o poveste. Este mult prea fractionat, îmbucăţit; de un suprarealism de prost-gust, ce m-a facut sa-l trimit la origini pe venerabilului regizor. La iesirea din cinema mi-am cerut banii inapoi. Tipa de la casa de bilete s-a uitat urât la mine. La mine? Un frumos!

Pentru astazi atat, c-am obosit de cat am scris toata ziua. Darmite sa citesti toata polologhia asta!? Brr!

de ce nu am job? inca.

Pentru ca atunci cand depun CV-ul, trimit si cate o astfel de Scrisoare de intentie. Numai seriosi sunt cei/cele care citesc CV-ul si scrisoarea. Ah!

De fapt, aici este vorba despre o serie de intrebari si raspunsurile pe care le-am dat eu.

1.Cine l-a ucis pe J.F. Kennedy? (Presupunand ca nu l-a ucis Oswald)

Sa-ncepem, dară, cu apa plata cu lamaie, ce-si are scopul ei in anotimpul cu soarele proţăpit in inaltul vazduhului.

Cat despre J.F.Kennedy – si, mai ales, la americani -, prea-i cusut totul cu ata alba. Sunt, ca peste tot, de altfel, grupuri de interese care saboteaza pe toata lumea, de la presedinte(le neascultator ori necooperant) si pana la mare parte din populatie, zisa si prostime – ori, ca sa o numim asemeni lui Aristotel, ignorantă.

2.Vinde-ne un pont despre cum l-am putea convinge pe Mark Zuckerberg sa ne doneze reteaua de socializare Facebook.

1. intr-o incercare suprarealista, putem sa i-l furam cand doarme. (FB-ul)

2. ori, extrapoland, il furam pe acest baiat, Mark, si-l punem la treaba pentru Facebook part two.

3. ii spunem ca ii dam Apple la schimb. Si cand e sa fie, scoatem, fiecare, un mar din buzunar.

4. da, da, stiu! doriti un raspuns serios, concludent, care sa va arate ca as sti cum sa negociez. eh! putem sa incepem sa cumparam actiuni. sa facem parte din ceva ce functioneaza. in plus, costa mult prea mult – dar o mica investitie in actiuni ar fi buna.

aaaah! nu sa-l cumparam, ci sa ne doneze?

ii spunem ca am naufragiat pe o insula si avem nevoie de transplant de Facebook, ca sa supravietuim. si sa ni-l teleporteze acolo, Distinsul Donator.

3.Cum ai vinde un telescop in anul 1599?

1. La mana a doua. (tinand cont ca a fost construit in 1608; in fine, facem un mic salt inapoi in timp) (Sorry! La 1.45 A.M. nu pot da raspunsuri serioase)

2. Cu manual de utilizare.

3. L-as vinde noaptea! (ca sa demonstrez ca nu este o bazaconie, ci argumentand ca-si merita banii, afland astfel, privitorul, ca nu suntem singuri in Univers; la capatul celalalt, pe o stea, este Micul print. Pam pam! Si, chiar mai mult, cel care va cumpara telescopul, atunci, in 1599, va fi un visator … la planete… un stramos al lui Frank Herbert, in mod cert)

Nota: Ce ne dam seama pana acum despre acest om?

Dom’le, noi punem niste intrebari, iar dansul ne raspunde intrebarilor, dar mai pe ocolite. Pana la urma, sunt mai multi factori: cine intreaba, ce intreaba, ce se doreste sa se afle, cine raspunde, ce/cum (naiba!) raspunde.

4.Scotch sau bourbon? Nietzsche sau Moise? Fluturi sau stele verzi?

Bere. Si va spun si care anume si unde sa o gasiti! Schneider Weisse Tap 7 Unser Original. O gasiti in pub-ul “La 100 de beri”, de pe strada Covaci, nr. 8.

Nietzsche care spune “te duci la femei, nu uita biciul”. Probabil un precursor al sado-masochistilor. 🙂 Acum sa fim seriosi, Moise este prea cuminte, prea ascultator. Imi amintesc ce spunea Nietzsche cand a fost intrebat de un batran ce are el de oferit: “nu ma intreba ce iti dau, bucura-te ca nu iti iau nimic.” Imi amintesc pentru ca am fost acolo. Ei, Moise a avut ceva de oferit (sufletul) si a primit “pârtieeeeeee!”, printre valuri. Deci Nietzsche, că nu plictiseste. Cu el as bea berea aia.

“Fluturi galbeni” era o melodie a Mariei Buză. Deci, fluturii, cu tot cu alde Măria. Daca-mi spuneati de la inceput, nu mai vindeam telescopul; pai cu ce sa mai vad stelele verzi? Deci Măria! Ah, n-am voie, ca ea nu era! Deci, fluturi – ei stiu sa traiasca viata lor scurta si frumoasa; stiu sa o faca intensa. “Ah, fir-ar sa fie! Ce cap am dat, privind-o pe Măria! Vad numai stele verzi – ce-atata telescop?!”

5.Cati bani vrei sa castigi pe luna pentru a fi fericit/a?

La ora asta asa o intrebare serioasa?

Fericirea nu consta in bani, dar este intretinuta de bani.

Pentru inceput 600 EURO – ca’s prea falit, ca sa visez cu pofta! Si, vorba aia, “facta, non verba”!

Fericirea este un cumul de mai multi factori:

– o familie care te implineste;

– sanatate buna;

– un job unde lucrezi cu placere;

– castiguri direct proportionale cu munca depusa si cu rezultatele avute.

Va cer scuze pentru aceasta adevarata pagina de jurnal, dar daca puneti intrebari, iaca!, primiti raspunsuri!”

(aprilie 2013)

poezie veche – Vis (3 poezii)

Priviri aţipite sub amurguri roşiatice
Vântul ce alintă, cu fiecare adiere, somnul brunelor gene
Miros de portocale (îţi) cuprinde avidele nări
În cele din urmă, deschizi ochii, din somn, în iubire
Şi-mi şopteşti verbul ce ne uneşte.

Gânduri
Vise
Iubire
Tu

…câteodată ţi se pare că îţi ajung marea cu-albastrul ei
nisipul fin,
scoicile sfărmate de vânt şi rouate de valuri,
pescăruşii ce-nnebunesc seninul, cu alb,
privirile aţipite ale bărbaţilor, ce se trezesc adăstând pe albul sânilor tăi,
mâinile sculptorilor ce-şi trăiesc bucuria pe liniile şi curbele trupului tau,
soarele ce-ţi zvântă apa din cald de trup în sensul aducerilor aminte,
dar… te înşeli,
căci sunt doar păreri, adevărul fiind altul….
nevoia de mine eşti tu
…nevoia de tine îţi sunt.

(august 2008)

tristeţe vs. viaţa e frumoasăăă

ah! ce ţi-e şi cu femeile astea! nici nu mai ştii cum să te porţi cu ele. unele vor doar sex, fără implicare, fără sentimente, fără de cuvinte, fără să le deranjezi în afara sexului. altele vor să le iei încet – păi ce-i atâta grabă? nici nu ştii ce să mai faci ca să fie bine. ca să se bucure, ca să se simtă bine, ca să le vezi chipul surâzând. este ca şi cu oamenii, în viaţă, unii te plac, alţii dimpotrivă. păi nu mai bine este de L.? că s-a şi măritat de cum s-a despărţit de mine? a scăpat de situaţiile de care mă tot izbesc eu, cu fel de fel de femei. are unu şi bun. (sau va afla ea, în timp, dacă este bun sau nu, pentru ea.) păi când îmi place şi mie una, tare de tot, este zadarnic, căci nu mă vrea … din varii motive. ce dracu să mai fac? cum să mai fiu?

ei, cum?! e simplu! trebuie să fiu eu însumi. să rămân eu însumi.

ăsta sunt! asta avem, cu asta defilăm!

hai, veselie! viaţa-i frumoasă!

intrebare-intrebari fara de raspuns

dilema:

ce faci cand iti place o femeie?

ce faci cand iti place o femeie de nu ti-o poti scoate din cap? orice ai face, nu poti. din gandurile de fiecare zi; de fiecare noapte. nici macar din suflet. uite-asa, sa te eliberezi!

bag pula-n eliberarea aia, nu vreau sa ma eliberez. decat sa am o viata seaca, fara de Ea , de femee, in suflet, in minte, in ganduri, peste tot, prefer suferinta asta; amarul asta.

deci ce faci?

in adolescenta, ca sa scap de ganduri si de suferinta aceasta in van, de “eu te vreau si tu nu ma vrei, total”, in adolescenta, zic, scriam. prin scris, stendhalian, mi se cristalizau sentimentele si imi era usor. apoi, dupa 10 ani, cand am ajuns in bucuresti, scapam de suferinta ascultand salsa. acum, chiar daca dansez salsa ori tango, nu mai scap.

trebuie sa imi propun!

imi propun, pe dracu! nu merge!

ce viaţă!

femeile vor doar sex.

femeia moderna vrea doar sex.

eu sunt pe vechi, asa ca am pus-o! eu vreau dragoste,

L  O  V  E

mereu sunt defazat faţă de ele … ielele.

ce sens mai are viata daca nu exista iubire?

eu nu pot doar sa ma fut. eu trebuie sa iubesc. (sa-mi) bag pula in romantismul meu. eu nu sunt normal. nu, nu sunt normal. nu mai pooot.

in general, tot timpul am inspiratie. chiar si dupa ce ma eliberez de energie, chiar si dupa ce ejaculez. chiar si dupa ce ma termin. la dracu, da, chiar si dupa ce am orgasm! inspiratia, insa, (mi) se estompeaza, cand iubesc in van. deh!, suntem defazati. nu poti sa ii spui femeii ca este ceva rau la ea. nu. pentru ca nu este. suntem construiti diferit. femeia doreste ceva, barbatul altceva, iar eu – romanticul incurabil si naiv -, altceva.

este frumos afara. este vara. oamenii se duc la mare, in concediu. apa, pescarusi, alti oameni, nisipul fierbinte, soarele dogorator, viata. imi vine sa ma duc in munti. sa ma ascund. imi vine sa ma duc in alta tara, sa ma ascund. imi vine sa stau in casa, sa ma ascund. imi vine sa ma duc pe alta planeta, necunoscuta, sa ma ascund. imi vine sa ma sinucid, sa ma ascund. imi vine sa tac, sa ma ascund.

nu stiu ce sa mai zic. nu stiu ce as mai putea zice. nu stiu ce mi-as mai putea zice mie. aici deranjez oameni. simpla mea prezenta deranjeaza oameni. poate ca ar fi indicat sa plec. sa-i eliberez de mine. vreo 30 milioane sicriul, locul – costum am deja, ala de mers la nunti – = asta ar face cam trei luni fara de job. ce sa imi mai chinui parintii mai mult, cu bani pentru jobul pe care nu il am. oleaca de suferinta la lume – maxim un an. contabilizarea mortii, da. si am scapat. si ei. solutie win-win. mda! sunt mult prea las, poate, sa fac asta. mai bine stau in casa. nu. tre’ sa ies! mai bine, cand ies, tac. asta ar fi singura solutie, sa tac.

sunt trist. atat de trist.

ce prostii am scris mai sus! sinucidere, cacaturi; e clar, nu-i bun alcoolul.

asa, revenind. bre, imi plac femeile! ma indragostesc frecvent. cam asa, la 3-4 ani. asta fiind al treilea sau al patrulea an cand imi vine. si nu este vorba despre fete, ci despre femei. cum sa nu iti placa o femeie cu rochita. cu care iti place sa iti petreci timpul, sa vorbesti, sa dansezi si mai ales, mai ales, dimpreunnă cu care SĂ RÂZI.

deocamdata atat. fain saxofonu’ asta!

dansăm?

Previous Older Entries Next Newer Entries