adevăruri simţite, dar netrăite

 

“Legatura dintre microcosmos si macrocosmos, dintre fizica cuantica si univers este aceasta: Entitatea care este inlauntrul nostru, in structura dinlauntrul nostru, in structura din toate lucrurile este, totodata, si cea care ne cuprinde si le cuprinde. Altfel spus, Dumnezeu este in noi, acolo, inlauntru, este in afara noastra, cuprinzandu-ne intr-insul si, chiar mai mult decat atat, Dumnezeu suntem noi.” scrisa astazi, 24 aprilie 2014, de catre C. N., care, de fapt, nu este el, este ce am scris mai sus. … Acum, puneti-o voi in formule! :)))))) …
Si-atunci, stiind asta, de ce ne simtim bine sau rau? De ce nu trecem dincolo, in cunoastere, in fiire?

Pentru ca nu suntem treziti.

Advertisements

file de jurnal alambicat sau file de peşte

sa-ncepem, dară, cu concluzia; cu concluzia vietii mele.

(pentru mai multe lamuriri, concluzia vietii mele este nimeni alta decat prezentul.)

1.

… pe butuci

far’ de job

far’ de femeie

cu computerul …

fara vise ori iluzii

fara viitor

si cu trecutul uitat,

aleg,

involuntar,

prezentul.

stau in casa, departe

de lume —

careia, oricum, nu-i pasa de mine —

si,

calatorind in alte lumi,

drogandu-ma —

acolo,

aici, —

citesc.

p.s. altfel, mi-i poftă de-un borş făcut cu dragoste.

2.

Fiecare om ori femeie isi stie treburile sale, dar parca lumea-i cu susu’n jos in jurul varstei ăsteia, 30-37 ani. Ele sunt independente, vor timp pentru ele sau cu ele si nu au nervi, rabdare pentru ei; si, inca, ei nu sunt o prioritate pentru ele. Iar ei sunt innebuniti dupa sex; cat mai mult sex, cu cat mai multe femei. Băi, opriţi-vă, alegeţi-vă şi faceţi copii! Acum este timpul lor. Asa cum acesta este timpul vostru pentru iubire. Trăiţi-vă viaţa în DOI, Egoistelor si Egoistilor notorii!

(Intr-un alt capitol am sa vorbesc despre ălelalte – dependentele de sex – si despre ăl’laltu’ – înnebunitul de iubire.)

3.

Despre carti; cele citite si, desigur, cele incepute si neterminate.

Dar, mai inainte de toate, se cere un intro. La viata mea nu prea am citit asa cum am auzit ca multa lume a citit in liceu si, mai apoi, in facultate. Mie, in liceu, imi placea sa bat mingea – fotbal sau baschet sau tenis cu piciorul. N-aveam treaba cu cititu’. Pe la vreo 17 ani m-am apucat de scris. Si tot scriu de 18 ani. Numai ca, de curand, lucrurile au inceput sa ia o turnura diferita. Acum imi place sa citesc. Alaltaieri am citit timp de 10 ore, calculatorul fiind “pe butuci”. Asa, gata cu intro-ul. Sa trecem la fapte … la arme, oşteni!

Mi-am facut un caiet in care scriu titlurile cartilor citite si autorii lor. Am ajuns la numarul 48. Patruzecisiopt de carti citite. Si poate ca ar trebui sa imi fac si un caiet cu cartile incepute si neterminate. Ar fi cateva. Să le enumeram, dară!

“Maestrul si margareta” de Mihail Bulgakov. Ea nu este o floare, ci o femeie. Deci numele ei va fi scris cu majuscula. “Maestrul si Margareta”. M-am apucat de ea – de carte – de doua ori. A doua oara am rezistat cu stoicism mult mai multe pagini – peste jumatate din roman. Absurd roman.  L-am lasat naibii, taman cand trebuia sa inceapa balul; am citit recenzia de pe net si am dus cartea la biblioteca. Bine ca nu am cumparat-o din librarie. La ce folos librariile cand exista biblioteci? Si la ce folos biblioteca mea, personală, cu cele peste 400 volume, cand exista Biblioteca Metropolitana Bucuresti? Eh, bani aruncati!

Asa!

Dan Simmons in “ilion” (SF) este ermetic in exprimare, ca unul ce detine informatia si nu doreste sa o impartaseasca. Altminteri, putea ajuta cititorul cu note de subsol sau dictionar de termeni la sfarsitul cartii. Un infatuat! Astfel isi micsoreaza numarul de cititori. Eu, însă, îl bag în mă-sa! si continui lectura pentru a afla legatura spatiala si temporala dintre cele 4 planuri principale (de pana acum) din carte:  ilion – olimp – palatul ardis – centrala conamara chaos. James Clavell  s-a axat pe doua planuri in “Shogun”. Iar raspunsul meu a fost clar, James! Ti-am citit romanul in trei zile. Frank Herbert si-a incercat cititorii osciland intre doua si trei planuri in “Dune”. Raspunsul meu a fost acelasi pe care i l-am dat si Domnului Clavell. TREI ZILE pline de pasiune, Domnule Herbert! Dar tu, Dane, m-ai lasat paf! la pagina 177 din primul volum, incat nu-mi vine sa mai continui. Măi, Dane, măi, ce dracu ne facem?! Te-au si bucurat astia cu un premiu Locus in 2004 pentru romanul ăsta. A dracu’ roman! Alambicat roman! Ce se intampla mai departe in el? Nu stiu, lasa-ma, nu vreau sa stiu acum! Am sa continui sa-l citesc altadata. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu Samy – cu teatrul absurd al lui Samuel Beckett. Bine-am facut ca n-am dat bani ca sa merg la teatru; as fi plecat cu mult inainte de sfarsitul primului act al piesei “Asteptandu-l pe Godot”. Cum scriu unii ca sa se afle in treaba!? Repetitiv; dialog repetitiv. In rest, o buna miscare scenica a actorilor, acolo, intre paranteze. Poate am sa o termin de citit. Poate nu. Poate doar daca am sa beau – pentru ca atunci parcurg mai repede paginile; si poate nu am sa mai am sila de acum.  … Dar ceea ce nu am sa mai citesc vreodata – chit ca este unul dintre scenaristii si regizorii mei preferati – este cartea lui Woody Allen, “Apararea invoca nebunia”. Daca nu esti la curent cu societatea americana – si nu sunt -, nu poti intelege mare lucru din elucubratiile lui Nea Woody. Prin urmare am frunzarit doar trei eseuri, apoi am aruncat cartea cat colo, pe birou, spunandu-i pas. Rămâi la filme, Nea! Of, of! Nici Jack London nu m-a facut sa continui siroposul roman “Martin Eden”. Prea trage de par cuvintele alea, prea lungeste starea. Cu toate ca spune bine pe nume unor lucruri in ceea ce priveste Femeia. Prin urmare, am sa reiau opul cu o proximă ocazie.

Totusi, ce carti am reusit sa duc pana la ultima pagina? Pentru ca tot auzisem despre film – pe care, marturisesc, nu l-am vazut -, atentia mi-a fost atrasa ca un magnet, printre rafturile bibliotecii, de John Steinbeck – numit si realistul romantic – cu “Soareci si oameni”. Un roman subtirel, dar curgator. Mi-a placut! Din pacate, Premiul Pulitzer pentru acest roman i-a fost suflat lui John Steinbeck, in mod nemeritat dupa parerea mea, de piesa de teatru “Orasul nostru”, scrisa de Thornton Wilder – interesanta mai ales in actul al treilea. Am mai citit 61 poeme erotice ale lui Charles Bukowski stranse intr-o carte cu numele de “Dragostea e un caine venit din iad”; s-au gasit 10 poezii sa imi placa, astfel incat am umplut sapte pagini de caiet dictando A4 cu versurile pline de realism ale acestui poet drinkuitor si curvar. Cui nu-i place romenglezismul folosit – drinkuitor -, s-o şteargă pe alte meleaguri artistice!

Pe langa cele necitite si care-si asteapta randul, voi reveni spre sfarsitul saptamanii viitoare cu cateva vorbe urâte ori ba despre altele care s-au proţăpit pe masa mea de lucru … de lectura … de scris … de toamna … de.

4.

Film. “Jocul lui Ender”, filmul, este slabut in comparatie cu cartea scrisa de Orson Scott Card. Dar si cartea este slabuta in comparatie cu “Dune”, spre exemplu; uşurică. Sunt curios ce-o avea de spus volumul al doilea.

Ridley Scott a dat-o de gard si in gard cu filmul asta nou, “The Counselor”. N-are inceput si, mai ales, nu are sfarsit. N-are nici macar o poveste. Este mult prea fractionat, îmbucăţit; de un suprarealism de prost-gust, ce m-a facut sa-l trimit la origini pe venerabilului regizor. La iesirea din cinema mi-am cerut banii inapoi. Tipa de la casa de bilete s-a uitat urât la mine. La mine? Un frumos!

Pentru astazi atat, c-am obosit de cat am scris toata ziua. Darmite sa citesti toata polologhia asta!? Brr!

tristeţe vs. viaţa e frumoasăăă

ah! ce ţi-e şi cu femeile astea! nici nu mai ştii cum să te porţi cu ele. unele vor doar sex, fără implicare, fără sentimente, fără de cuvinte, fără să le deranjezi în afara sexului. altele vor să le iei încet – păi ce-i atâta grabă? nici nu ştii ce să mai faci ca să fie bine. ca să se bucure, ca să se simtă bine, ca să le vezi chipul surâzând. este ca şi cu oamenii, în viaţă, unii te plac, alţii dimpotrivă. păi nu mai bine este de L.? că s-a şi măritat de cum s-a despărţit de mine? a scăpat de situaţiile de care mă tot izbesc eu, cu fel de fel de femei. are unu şi bun. (sau va afla ea, în timp, dacă este bun sau nu, pentru ea.) păi când îmi place şi mie una, tare de tot, este zadarnic, căci nu mă vrea … din varii motive. ce dracu să mai fac? cum să mai fiu?

ei, cum?! e simplu! trebuie să fiu eu însumi. să rămân eu însumi.

ăsta sunt! asta avem, cu asta defilăm!

hai, veselie! viaţa-i frumoasă!

intrebare-intrebari fara de raspuns

dilema:

ce faci cand iti place o femeie?

ce faci cand iti place o femeie de nu ti-o poti scoate din cap? orice ai face, nu poti. din gandurile de fiecare zi; de fiecare noapte. nici macar din suflet. uite-asa, sa te eliberezi!

bag pula-n eliberarea aia, nu vreau sa ma eliberez. decat sa am o viata seaca, fara de Ea , de femee, in suflet, in minte, in ganduri, peste tot, prefer suferinta asta; amarul asta.

deci ce faci?

in adolescenta, ca sa scap de ganduri si de suferinta aceasta in van, de “eu te vreau si tu nu ma vrei, total”, in adolescenta, zic, scriam. prin scris, stendhalian, mi se cristalizau sentimentele si imi era usor. apoi, dupa 10 ani, cand am ajuns in bucuresti, scapam de suferinta ascultand salsa. acum, chiar daca dansez salsa ori tango, nu mai scap.

trebuie sa imi propun!

imi propun, pe dracu! nu merge!

ce viaţă!

femeile vor doar sex.

femeia moderna vrea doar sex.

eu sunt pe vechi, asa ca am pus-o! eu vreau dragoste,

L  O  V  E

mereu sunt defazat faţă de ele … ielele.

ce sens mai are viata daca nu exista iubire?

eu nu pot doar sa ma fut. eu trebuie sa iubesc. (sa-mi) bag pula in romantismul meu. eu nu sunt normal. nu, nu sunt normal. nu mai pooot.

in general, tot timpul am inspiratie. chiar si dupa ce ma eliberez de energie, chiar si dupa ce ejaculez. chiar si dupa ce ma termin. la dracu, da, chiar si dupa ce am orgasm! inspiratia, insa, (mi) se estompeaza, cand iubesc in van. deh!, suntem defazati. nu poti sa ii spui femeii ca este ceva rau la ea. nu. pentru ca nu este. suntem construiti diferit. femeia doreste ceva, barbatul altceva, iar eu – romanticul incurabil si naiv -, altceva.

este frumos afara. este vara. oamenii se duc la mare, in concediu. apa, pescarusi, alti oameni, nisipul fierbinte, soarele dogorator, viata. imi vine sa ma duc in munti. sa ma ascund. imi vine sa ma duc in alta tara, sa ma ascund. imi vine sa stau in casa, sa ma ascund. imi vine sa ma duc pe alta planeta, necunoscuta, sa ma ascund. imi vine sa ma sinucid, sa ma ascund. imi vine sa tac, sa ma ascund.

nu stiu ce sa mai zic. nu stiu ce as mai putea zice. nu stiu ce mi-as mai putea zice mie. aici deranjez oameni. simpla mea prezenta deranjeaza oameni. poate ca ar fi indicat sa plec. sa-i eliberez de mine. vreo 30 milioane sicriul, locul – costum am deja, ala de mers la nunti – = asta ar face cam trei luni fara de job. ce sa imi mai chinui parintii mai mult, cu bani pentru jobul pe care nu il am. oleaca de suferinta la lume – maxim un an. contabilizarea mortii, da. si am scapat. si ei. solutie win-win. mda! sunt mult prea las, poate, sa fac asta. mai bine stau in casa. nu. tre’ sa ies! mai bine, cand ies, tac. asta ar fi singura solutie, sa tac.

sunt trist. atat de trist.

ce prostii am scris mai sus! sinucidere, cacaturi; e clar, nu-i bun alcoolul.

asa, revenind. bre, imi plac femeile! ma indragostesc frecvent. cam asa, la 3-4 ani. asta fiind al treilea sau al patrulea an cand imi vine. si nu este vorba despre fete, ci despre femei. cum sa nu iti placa o femeie cu rochita. cu care iti place sa iti petreci timpul, sa vorbesti, sa dansezi si mai ales, mai ales, dimpreunnă cu care SĂ RÂZI.

deocamdata atat. fain saxofonu’ asta!

dansăm?

fara titlu

Femeile sunt niste fricoase. Cauta doar stabilitatea – dar nu lupta pentru ea. Le place – ba nu, gresit -, LE CONVINE sa fie mai degraba singure, pentru ca singuratatea este mai sigura. Ele spun ca asa sunt fericite. Sunt fericite pe dracu! De cativa ani tot aud ca este mediatizata, mai ales de catre spiritualitate – prin citate, prin carti, prin internet – , ideea ca sa fii singur/a este cel mai bine! Ca sa te afli pe tine, sa iti fii tu tie este cel mai bine. O fi! Dar nu este suficient. Implinirea numai prin celalalt o poti afla, nu prin tine. Tu tie iti esti insuficient/a, tu, Femeie, tu, Barbat! … Sau cum rationati voi ori cum va imaginati faptul ca pe pamantul asta cu oameni am fost hărăziţi sa fim Barbat si Femeie? Aceste doua sexe? Pentru ce? Pentru ce scop? Asa ca lasati dracului singuratatea in care va simtiti bine, dar care nu va aduce FERICIREA DEPLINA!

Şi hai!

(hm! cam in fiecare zi as putea scrie textul de mai sus – la dracu cu singuratatea asta de căcat si cu alegerile femeilor. să vă fut! … nu. nici sa va fut nu meritati! ignore.)

jurnal (caci aici este vorba despre sinceritate)

sincer sa fiu, imi este rusine cand scriu insemnari erotice. vulgare. imi este rusine de limbajul pe care il folosesc, de cuvintele pe care le gasesc si pe care le asez pe albul pur al foii de caiet – pentru ca mai intai acolo scriu, aici, pe blog, doar le transcriu -, felul in care dezvirginez randurile goale ale caietului dictando cu prea-plinul josnicelor mele cuvinte. da, imi este rusine si sunt deranjat! dar numai o parte din mine, partea pudica, partea timorata, partea cuminte este deranjata.

ailaltă,-i o curvă!

(aia scrie. Gollum! Gollum!)

Vremuri

Implinisem de putin timp 34 ani. Eram singur. Nu mai aveam prieteni, caci fiind mult prea direct, i-am atacat, punand punctul pe “i”, asa ca s-au dus. Nu mai aveam nici gagici – partenere de sex. Nu-s ce dracu’ se-ntamplase, dar din patru nu ma mai suna nici macar una. Nu ma sunau nici fostii colegi de munca. Astfel, ajunsesem sa observ care-i treaba cu fostii colegi. Am fost doar colegi – nimic mai mult. Fir-ar a dracului de treaba! Telefonul nu a sunat 21 zile. Exact din ziua de cand nu mai aveam job. Cum? Ce?! In viata suntem singuri? Ei bine, da! Sunt singur. Aveam un CV facut pe trei site-uri de joburi, dar nu ma cautase nimeni. Eram inginer. Dar in zadar facusem atata scoala. Imi facusem bine meseria acolo unde lucrasem, dar la un moment dat nu mai fusesem folositor, pentru ca aveam principii, pentru ca standardele mele crescusera, pentru ca GANDEAM – ceea ce, la patron nu ai voie, deoarece trebuie sa faci cum spune el, caci, nu-i asa?!, “e firma mea! iar daca tu, un simplu angajat, nu te supui regulilor, nu faci ceea ce spun EU, poti pleca!”. La o gandire mai atenta si mai in profunzime a lucrurilor, asa este! Oamenii (patronii) au investit niste parale, au facut o firma, au fixat anumite reguli pe care se presupune ca le-au respectat inca de la inceput ei insisi. Si, desigur, doresc sa fie respectate si de catre angajati. Dar, daca un angajat are principiile sale, atunci avem un conflict de interese.  Prin urmare, ajunsesem un somer; cu principii. Si singur. Moment in care am spus STOP!

Partea proasta este ca tot acest trecut pe care l-am enuntat mai sus ca fiind la trecut se petrece acum, in prezent. Partea buna este ca spun STOP! Asa ca, daca voi nu ma vreti, mai dă-vă-n pula mea! Rămâneţi acolo!

(27 august 2012)

Ce sa mai spun despre mine? Sunt mai putin depresiv ca ieri, caci am fost la tango si m-am mai destins. Cu munca si acasa. Singur. Si mi-e bine! Vineri, adica maine, trebuia sa ma intalnesc cu o tipa necunoscuta – careia i-am vazut cateva poze – si prietenii ei, sa bem o bere sau un vin, sa jucam rummy si sa stam cu cainele unei prietene de-a lor care pleaca in concediu; cainele ramane. Doar ca ei toti fumeaza, iar vremurile cand suportam fumul de tigara s-au cam dus. Si apoi, tipa este grasa tare. Are 33 ani. Pana aici, hai ca ar fi fost ok – chiar daca e grasa, chiar daca toti fumeaza, chiar daca eu am descoperit ca am alergie la cainele de apartament, adica stranut, dar, ghici ce? Este PSD-ista. Eh, atunci mai da-o-n pula mea de grasa cu tigarile ei si cainele prietenei!

(11 octombrie 2012)