poezie veche – Vis (3 poezii)

Priviri aţipite sub amurguri roşiatice
Vântul ce alintă, cu fiecare adiere, somnul brunelor gene
Miros de portocale (îţi) cuprinde avidele nări
În cele din urmă, deschizi ochii, din somn, în iubire
Şi-mi şopteşti verbul ce ne uneşte.

Gânduri
Vise
Iubire
Tu

…câteodată ţi se pare că îţi ajung marea cu-albastrul ei
nisipul fin,
scoicile sfărmate de vânt şi rouate de valuri,
pescăruşii ce-nnebunesc seninul, cu alb,
privirile aţipite ale bărbaţilor, ce se trezesc adăstând pe albul sânilor tăi,
mâinile sculptorilor ce-şi trăiesc bucuria pe liniile şi curbele trupului tau,
soarele ce-ţi zvântă apa din cald de trup în sensul aducerilor aminte,
dar… te înşeli,
căci sunt doar păreri, adevărul fiind altul….
nevoia de mine eşti tu
…nevoia de tine îţi sunt.

(august 2008)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s