Vremuri

Implinisem de putin timp 34 ani. Eram singur. Nu mai aveam prieteni, caci fiind mult prea direct, i-am atacat, punand punctul pe “i”, asa ca s-au dus. Nu mai aveam nici gagici – partenere de sex. Nu-s ce dracu’ se-ntamplase, dar din patru nu ma mai suna nici macar una. Nu ma sunau nici fostii colegi de munca. Astfel, ajunsesem sa observ care-i treaba cu fostii colegi. Am fost doar colegi – nimic mai mult. Fir-ar a dracului de treaba! Telefonul nu a sunat 21 zile. Exact din ziua de cand nu mai aveam job. Cum? Ce?! In viata suntem singuri? Ei bine, da! Sunt singur. Aveam un CV facut pe trei site-uri de joburi, dar nu ma cautase nimeni. Eram inginer. Dar in zadar facusem atata scoala. Imi facusem bine meseria acolo unde lucrasem, dar la un moment dat nu mai fusesem folositor, pentru ca aveam principii, pentru ca standardele mele crescusera, pentru ca GANDEAM – ceea ce, la patron nu ai voie, deoarece trebuie sa faci cum spune el, caci, nu-i asa?!, “e firma mea! iar daca tu, un simplu angajat, nu te supui regulilor, nu faci ceea ce spun EU, poti pleca!”. La o gandire mai atenta si mai in profunzime a lucrurilor, asa este! Oamenii (patronii) au investit niste parale, au facut o firma, au fixat anumite reguli pe care se presupune ca le-au respectat inca de la inceput ei insisi. Si, desigur, doresc sa fie respectate si de catre angajati. Dar, daca un angajat are principiile sale, atunci avem un conflict de interese.  Prin urmare, ajunsesem un somer; cu principii. Si singur. Moment in care am spus STOP!

Partea proasta este ca tot acest trecut pe care l-am enuntat mai sus ca fiind la trecut se petrece acum, in prezent. Partea buna este ca spun STOP! Asa ca, daca voi nu ma vreti, mai dă-vă-n pula mea! Rămâneţi acolo!

(27 august 2012)

Ce sa mai spun despre mine? Sunt mai putin depresiv ca ieri, caci am fost la tango si m-am mai destins. Cu munca si acasa. Singur. Si mi-e bine! Vineri, adica maine, trebuia sa ma intalnesc cu o tipa necunoscuta – careia i-am vazut cateva poze – si prietenii ei, sa bem o bere sau un vin, sa jucam rummy si sa stam cu cainele unei prietene de-a lor care pleaca in concediu; cainele ramane. Doar ca ei toti fumeaza, iar vremurile cand suportam fumul de tigara s-au cam dus. Si apoi, tipa este grasa tare. Are 33 ani. Pana aici, hai ca ar fi fost ok – chiar daca e grasa, chiar daca toti fumeaza, chiar daca eu am descoperit ca am alergie la cainele de apartament, adica stranut, dar, ghici ce? Este PSD-ista. Eh, atunci mai da-o-n pula mea de grasa cu tigarile ei si cainele prietenei!

(11 octombrie 2012)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s