unde-o fi casa aia

4.52 a.m. Luna este mare si rotunda deasupra blocurilor de beton. privind-o ma simt de parca as cutreiera prin paduri, de parca as simti mirosul ierbii, de parca nu as fi in lumea asta rea – si eu rau, deopotriva -, de parca nu mi-as mai purta pasii pe strazi pline de praf, in orasul asta poluat si fără de CER.

nu mă mai simt acasa nicaieri. nici macar acolo, departe, in mine; in interiorul meu.

ma simt un strain; un strain până si de mine insumi.

noroc cu Luna plină. ea mă duce in amintire. acolo unde eu inca mai existam. acolo unde mă recunosteam, acolo unde inca mă mai stiam pe mine.

noptile. daca am noroc sa nu le dorm imi amintesc de mine.

altfel, nu (mai) sunt.

(august 2013)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s